Cronica Română, Vineri, 13 Martie 2009
Un Racine ca in secolul al XVII-lea, pana duminica, la Teatrul Mic
Tudor Lavric
Este o placere mai putin inteleasa de marele public bucurestean, sa vedem o tragedie clasica franceza montata dupa toate rigorile clasice, fara inovatii, cu un decor auster, o muzica de epoca, monoloage si partituri corale limpezi. Acesta este spectacolul dupa piesa “Esther” a lui Jean Racine, pus in scena la Teatrul Mic de Dominique Depaule. Regizorul este profesor al Liceului Francez din Bucuresti “Anna de Noailles”, iar interpretii sunt elevi din clasele a XI-a si a XII-a ai Liceului, care in cele cinci seri ale spectacolului (pana duminica, n.n.) vor alterna distributiile.“Esther” nu este un spectacol obisnuit de actori, pentru ca elevii nu sunt actori profesionisti. Piesa straluceste prin muzica compusa chiar de Jean-Baptiste Moreau, maestru muzician al regelui Ludovic al XIV-lea, si interpretarea Corului de copii radio si a ansamblului baroc de cinci instrumente, Collegio Stravagante. Fara dublura sunt cele doua soprane, Iulia Dan si Valentina Nafornita. Iulia Dan a castigat, intre altele, Premiul I la editia 2007 a Festivalului si Concursului National al Liedului Romanesc, organizat la Brasov de Mariana Nicolesco, si Premiul de Interpretare la Festivalul International “Il Tralcio D’Oro”, Italia, 1999. Valentina Nafornita este o solista din Republica Moldova, absolventa a Colegiului de Muzica “Stefan Neaga” din Chisinau, in prezent si ea studenta a Universitatii Nationale de Muzica, sectia canto. A sustinut concerte pe scena Filarmonicii Nationale si a Teatrului de Opera si Balet din Chisinau si a obtinut distinctii la Concursul “Stefan Neaga” de la Chisinau si Concursul “Martian Negrea” din Ploiesti. Evenimentul de la Teatrul Mic, organizat de Ambasada Republicii Franceze si Institutul francez de la Bucuresti, in colaborare cu elevii Liceului francez Anna de Noailles, cu Agentia pentru Invatamantul Francez din strainatate si cu alte institutii de mecenat, reprezinta un proiect cum sunt putine in liceele franceze din strainatate – marturisea directorul Institutului Francez de la Bucuresti, Henri LEBRETON – pentru ca relateaza o poveste disparuta din experienta contemporana.Ideea de a pune in scena o piesa a lui Racine, prezentata destul de indoielnic drept “comedie”, cu trimiteri fabulistice spre actualitate (regina Esther, de origine evreiasca, isi salveaza neamul in fata regelui Asuerus si a Iago-ului sau, Mamon) era intr-adevar un pariu din punct de vedere al succesului la publicul bucurestean contemporan, si a existat o teama ca se va viziona cu sala goala. Dar nu a fost asa. La sfarsitul primului spectacol, sase tineri actori si cei aproximativ 20 de copii ai Corului Radio dirijat de Voicu Popescu au ridicat sala in picioare. Si spectacolul de curte continua…
Liternet,15.03.2008
Corul de copii Radio, preselecţie pentru pepinieră
Carmen Muşat-Coman
„Elevii sunt cam singurii care lucrează în ţara asta” a fost concluzia rectorului (sau prorectorului?) de la Universitatea Babeş-Bolyai. Cu un calcul matematic simplu, a arătat, într-un interviu pentru RFI, că elevii au program de lucru de adult: cinci-şase ore de curs pe zi, programei şcolare fiindu-i adăugate fel de fel de materii, după 1990, dar fără a se renunţa la vreo disciplină din cele existente, plus câteva ore (cel puţin jumătate din cele de curs) de lucru individual, acasă, în fiecare zi. Dacă numărăm şi orele de meditaţii (adaug eu, cu vocea poporului), cam toţi elevii fac ore suplimentare. Şi restul orelor, din 24? Restul e… tăcere?Pentru unii, da. Pentru alţii se pare că timpul se dilată. Întotdeauna m-am întrebat cum reuşesc elevii de la Corul de copii Radio să aibă şi note bune, să participe şi la repetiţiile obişnuite (trei pe săptămână, în cazul celor din Corul de concert) şi să-şi trăiască şi copilăria. Cu siguranţă că atunci când îţi place ceea ce faci, când nu-ţi este impusă de nimeni participarea la activităţile corului şi regăseşti aceeaşi plăcere şi la colegi, timpul petrecut împreună înseamnă energie, bucurie. Arta nu are noţiunea timpului şi nu oboseşte. De aceea îi vezi, la ora 7 seara, după o zi de cursuri, sosind la repetiţie cu zâmbetul pe chip, cu o bucurie pe care noi, adulţii, am uitat-o de mult. Când au concerte – şi au destule pe scene cu renume (Festivalul Enescu, Ateneu, festivaluri internaţionale) – nimeni nu mai numără orele de repetiţii, în timpul săptămânii, sâmbăta, duminica. Doar părinţii, pe holul Radioului, se uită la ceas şi se întreabă: „Oare cât i-or mai ţine?”Nu-i ţine nimeni, ei repetă până când sunt mulţumiţi de sunet. De vocile care se unesc şi se înalţă spre perfecţiune. Pentru o înregistrare, spre eternitate, pentru concertul de pe 19 aprilie 2008, pentru Simpozionul mondial al muzicii corale de la Copenhaga, din iulie, unde, pentru prima oară, o formaţie corală românească este invitată, alături de alte 23 din întreaga lume.Nu-i căutaţi acasă în week-end-urile care urmează. Vor fi la sediul Radioului, la repetiţii. Duminica aceasta, 16 martie 2008, s-ar putea însă să aibă o pauză, începând cu ora zece. E concurs de preselecţie pentru noi membri: fete cu vârsta între 8 şi 13 ani şi băieţi – 8 şi 10 ani. Înscrierile, în ziua concursului.
Adevărul, 4 mai 2008
Să cânte copiii...
un articol de Şerban-Parau Oltea
Dar ce şi mai ales cum ? Pentru cei prinşi de ’89 la o vârstă mai puţin fragedă, titlul acesta – purtat, sau cel puţin sugerat, de unul dintre multele cântece dedicate „copilăriei fericite” – le poate evoca mai vesele sau mai triste ipostaze ale trecutului.
Idiferent însă de natura acestor amintiri, şi atunci, ca şi acum, acel demers artistic al copiilor îndrumaţi de multe ori în mod greşit de către „cei mari” putea fi – iar acum este parcă şi mai frecvent – situat în zona derizorie a falsului.
Victime sigure ale tabloidizării culturale forţate de sărăcie, copiii, fie că sunt protagoniştii sau spectatorii unor emisiuni de televiziune sau unor festivaluri care adesea reprezintă doar oglinda ambiţiei unor adulţi inculţi, nu mai au cum să vină în contact decât foarte rar cu trăirile bucuriei intense specifice vârstei.
Excepţiile, mai ales atunci când au loc în contextul performanţei, sunt rare şi tocmai de aceea trebuie încurajate fără rezerve. Acesta a fost cazul celui mai recent concert al Corului de Copii Radio, purtând titlul „Amprente”, cor care a rămas, din păcate, una dintre puţinele formaţii de elită de acest gen din România.
Un cor „altfel”
Dar despre ce este vorba ? Vremea concertelor în accepţiunea lor clasică – corul imobil cântă un repertoriu neinteresant în faţa unui public aflat cu gândul cine ştie unde – a trecut demult. Simţind acest fenomen, Voicu Popescu, dirijorul titular al acestei corale atât de speciale, şi-a luat inima în dinţi şi a încercat cu hotărâre altceva. Având deja o reuşită experienţă anterioară cu proiectul „Strălucirile apei”, cu care a repurtat chiar un notabil succes în afara ţării, a mers mai departe şi a construit cu inteligenţă un fir roşu călăuzitor, prin care a reuşit să ţină trează atenţia publicului tânăr şi foarte tânăr, cu un repertoriu altminteri mai greu de digerat în condiţiile „clasice” în anul 2008 (compoziţii semnate de Constantin Avinte, Praetorian Vlaiculescu, Dan Voiculescu, Paul Constantinescu, Irina Odăgescu, Mihai Moldovan, Nicolae Lungu şi lista poate continua).
Copilărie şi sacralitate
Este reconfortant să vezi cum nişte copii – care altminteri sunt mai degrabă preocupaţi de descifrarea ultimelor versiuni de jocuri pe calculator şi de asimilarea cu mare viteză a unor tipuri de comportament mereu surprinzătoare – pot găsi atractive învăţarea, interpretarea cu har şi respectiv ascultarea unor piese corale cu caracter sacru sau unor pagini din creaţia românească de gen.
Impunând în primul rând acribia detaliului în performanţa interpretării, dar şi o concepţie scenografică pe cât de simplă, pe atât de atractivă, într-un concept regizoral asigurat cu discreţie şi eficienţă de regizorul Mihai Lungeanu, Voicu Popescu a propus o pendulare între stări din cele mai diferite, folosind sugestia vizuală simplă a unor lungi ştergare albe şi a unor vase de lut, a luminii lumânărilor sau a clipocitului apei. Apelând la un aparat instrumental de percuţie minim şi la pian, mentorul muzical al acestor copii (care ar trebui mult mai des arătaţi ca adevărate modele de urmat) a demonstrat că şi în România noastră ultraconservatoare lucrurile se pot face altfel.
Acest proiect, căruia îi va fi foarte probabil îmbogăţită componenta vizuală prin coexistenţa cu o proiecţie video, urmează a avea şi o continuare în afara ţării, mai precis în Danemarca, la Congresul Coral Internaţional care se va desfăşura la Copenhaga în luna iulie.
Liternet,04.11.2007
Corul de copii Radio, perfecţiune fără toboşar
Carmen Muşat-Coman
Cu o discreţie a popularizării care ar putea trece drept modestie, Ziua Radioului a fost sărbătorită în Studioul „Mihail Jora” printr-un concert susţinut, timp de mai bine de o oră, de Corul de copii Radio.În ciuda minimei răspândiri a anunţului producerii evenimentului, în sala ocupată cam trei sferturi se aflau spectatori de la 5 la 80 de ani, uniţi prin limbajul universal al sunetului muzical. Un sunet a cărui perfecţiune a adus Corului, în 2004, titlul de Ambasador cultural al Uniunii Europene, atribuit de Federaţia Corurilor din UE. Un ambasador cu o activitate, poate, mai cunoscută în străinătate decât în ţară, căci din Statele Unite până în Japonia, din Italia în Rusia, aceşti copii cu voci magice îi fac pe oameni să aprecieze frumuseţea cântecului şi să savureze bucuria pe care o oferă. Dar procentelor de inspiraţie şi transpiraţie trebuie să li se adauge şi o promovare pe măsură, mai ales în ziua de azi, când sunetul comercial e promovat agresiv şi tinde să-l acopere pe cel cu rezonanţe culturale. Din păcate, n-a fost (încă) văzut nici un toboşar anunţând, pe străzile Capitalei: „Lume, lume, veniţi pe 1 noiembrie 2007 la Sala Radio, să ascultaţi Corul de copii Radio, corul care a făcut înconjurul lumii, corul care cântă Adiemus şi Valurile Dunării, Strălucirile apei şi Jocul din Oaş. Lume, lume, veniţi cu toţii!”Deşi cu promovare orală (din gură în gură) sau minimă, Corul de copii Radio, condus din 2004 de dirijorul Voicu Popescu şi acompaniat la pian de Camelia Chiţibea, ia în serios fiecare manifestare artistică din ţară. Săptămâni de repetiţii susţinute, la nivel profesionist, până când sunetul celor câtorva zeci de copii atinge perfecţiunea, până când muzica lor devine de o puritate şi sensibilitate care te înfioară. Aceşti copii – care au renunţat de bună voie la orele de odihnă de după şcoală şi la week-end-uri, la vacanţe, fără să numere vreodată orele de repetiţii, căci tot ceea ce fac fac cu dăruire şi dragoste pentru muzică – trec de la un registru muzical la altul cu o uşurinţă căpătată prin exerciţiu îndelungat.Seara de 1 noiembrie 2007 a fost una a demonstrării acestei capacităţi a Corului de a aborda diferite genuri muzicale: de la muzica corală românească la new age – Adiemus a compozitorului irlandez Karl Jenkins. De la muzica tradiţională a filmului Sister Act la Jocul din Oaş. De la Strălucirile apei ale lui Serge Folie – concept muzical evocând apa, elementul fundamental al vieţii, cu ritmuri africane, mediteraneene – la valsul Valurile Dunării, compus de Iosif Ivanovici. Mişcările scenice sugestive, ritmul, disciplina, prezenţa scenică deosebită, acompaniamentul nuanţat al pianului, intervenţiile pline de temperament ale tenorului Teodor Ilincăi şi implicarea deosebită a percuţioniştilor Alexandru Matei şi Cristian Budescu au completat vocile de îngeri ale acestor copii cu ţinută de profesionişti, la 79 de ani distanţă de la prima emisie a postului de radio naţional.Cortina invizibilă a căzut, dar pauză nu va exista pentru membrii corului, pentru că, pe 8 decembrie 2007, vor susţine un concert dedicat Zilei Internaţionale a Cântului Coral. După ce, cu doar o lună în urmă au evoluat pe scena Festivalului Enescu, sub bagheta dirijorilor Wayne Marshall (Leonard Bernstein, Mass) şi Ion Marin, împreună cu celebra Orchestră a Filarmonicii din Munchen (Carl Off, Carmina Burana).Nu e de mirare că e prima formaţie corală românească invitată anul viitor la Copenhaga, unde va susţine work-shop-uri şi concerte la Simpozionul Mondial al Muzicii Corale, organizat de Federaţia Internaţională a Muzicii Corale…
Liternet, 17.05.2007
Copiii şi strălucirile apei
de Oltea Şerban Pârâu & Virgil Oprina
Vocile copiilor ar trebui să fie cele mai convingătoare atunci când este vorba de viitor. De aceea, proiectul Strălucirile apei de Serge Folie a avut nevoie de concursul unui cor de copii profesionist care să-i dea viaţă asemenea apei însăşi, sursă epuizabilă a vieţii de al cărei viitor incert suntem răspunzători cu toţii.
Deloc întâmplător, acest cor a fost să fie Corul de Copii al Radiodifuziunii Române pregătit de dirijorul Voicu Popescu, formaţie a cărei valoare constantă a depăşit de mult prin faimă graniţele ţării.
În mod paradoxal, valoarea profesională ridicată a unui ansamblu de asemenea gen se îndepărtează fatalmente de publicul ţintă, mai ales de categoriile mici şi medii de vârstă, repertoriul dedicat lumii inocente a celor mici fiind preluat de regulă de formaţii corale de amatori. Din fericire, întâlnirea dintre tema gravă propusă de Serge Folie în cadrul acestui proiect presupunând sunet, lumină şi mesaj al textului vorbit şi profesionalismul Corului de Copii Radio a fost una de bun augur, colaborarea dintre compozitor, membrii ansamblului şi dirijorul Voicu Popescu fiind concretizată într-un spectacol unitar, pregătit cu minuţiozitate şi înfăţişat cu bucurie publicului.
Înscriindu-se într-un gen de fuziune a tipurilor de discurs, spectacolul aduce în prim plan tema fragilităţii echilibrului natural îmbinând poezia cu expresia coregrafică şi cu muzica privită ca o diversă combinaţie de culori sonore. Vocile copiilor sunt înscrise în combinaţii timbrale cu instrumente de percuţie şi instrumente create şi recreate în dimensiunea digitală, creîndu-se astfel transparente trimiteri către inefabilul strălucirilor apei. Ideea purităţii este astfel trecută din sugestia auditivă către cea poetică şi mai departe în cea vizuală, creîndu-se astfel un macrounivers coerent şi reconfortant.
Necesitând o pregătire cu totul specială care s-a întins pe durata mai multor luni, Corul de Copii Radio demonstrează că este o formaţie artistică a zilei de azi. Un ansamblu artistic dornic de a se racorda la evoluţia artei spectacolului, într-un context în care efectul vizual se întrepătrunde tot mai mult cu rigoarea performanţei sonore.
Din fericire, proiectul nu a avut viaţa scurtă a performanţelor de o seară, spectacolul fiind programat mai întâi la Bucureşti, în faţa unui Studio de concert „Mihail Jora” al Radiodifuziunii plin nu numai de părinţii celor aflaţi pe scenă, cât şi la Sibiu – capitala culturală europeană. Celor două spectacole din ţară le-a urmat un turneu la Lyon, oraşul de origine al compozitorului Serge Folie, unde Strălucirile apei au încântat publicul pe parcursul a patru reprezentaţii.
Nu este prima dată când Corul de copii radio se confruntă cu provocări muzicale atât de complexe şi sperăm că ambiţia dirijorul Voicu Popescu de a duce mai departe o tradiţie ce a depăşit deja jumătate de veac va contribui la menţinerea vieţii artistice atât de fragile a unui ansamblu a cărui existenţă este parcă în permanenţă ameninţată de comercialul care invadează până la sufocare şi zona muzicii pentru copii.
Liternet, 12 Noiebrie 2006
Concert – Spiritul de echipa nu cunoaste orgolii
de Loreta Popa
Concertul-spectacol ADIEMUS al compozitorului englez Karl Jenkins a incalzit inimile spectatorilor prezenti in numar mare la Casa Radio aseara la ora 18:00.
Proiectul, apartinand genului „new age”, la confluenta genurilor clasic, etno sau progresiv, a avut un puternic impact asupra publicului tanar din strainatate, dovada fiind milioanele de CD-uri vandute si preluarea proiectului de catre institutii culturale din intreaga lume. In sala au putut fi auzite ecouri din Africa, Pacificul de Sud, Irlanda sau Romania, cu improvizatii de jazz: „kayama bie, kayama nia”… intr-o limba inventata de autor. E o premiera absoluta in Romania, asa cum premiera va fi si proiectul „Stralucirile apei”, pe care Corul de Copii Radio il va prezenta anul viitor in Bucuresti, in cadrul programului „Sibiu, capitala culturala europeana 2007” si in Franta, in doua turnee artistice cu aceeasi destinatie. Si toate acestea, din dragostea pentru frumos. Corul de Copii Radio a fost infiintat in 1945 de Ion Vanica. I-au urmat Elena Vicica, Teodor Cartis si, pana de curand, Eugenia Vacarescu Necula.
EROII. Ioana, Alexandra, Monica, Teodor, Anastasia, Diana… Prenume romanesti, neaose sau straine, dupa dorinta parintilor. Peste 50 de personalitati diferite si totusi atat de asemanatoare prin dragostea lor pentru frumos. Nu-i veti vedea niciodata tristi, timorati. Fac ceea ce le place: canta. Muzica inainte de toate. Vin din toate colturile Bucurestiului, dupa orele de curs, martea si joia, impreuna cu bunicii, parintii (cei care nu sunt inca la varsta traversarii Bucurestiului singuri), carand in spate ghiozdanul greu. Diminetile de sambata tot la Radio si le petrec. Vin la Corul de Copii Radio pentru ca aici sunt liberi sa-si cultive spiritul. Sa evolueze, sa devina mai frumosi si mai bogati sufleteste. Caci aici, pe langa educatia muzicala la nivel profesionist, invata si altruismul, spiritul de echipa: o partitura imprumutata celui care nu a reusit sa ajunga la repetitia de marti, un cuvant de imbarbatare pentru nou-venitii in cor, ajutorul colegial al „mamelor” (veteranele). Spiritul de echipa nu cunoaste orgolii, ierarhii.
REUSITA. Copiii din Corul Radio, pe feribot, in vizita pe care au efectuat-o in Sardinia
ATMOSFERA. Dirijorul Voicu Popescu si pianista corepetitoare Camelia Chitibea sunt preocupati ca atmosfera sa fie destinsa, dar serioasa. Orele se scurg, iar si iar, marti, joi, sambata, spre atingerea acelei perfectiuni de pe scena, perfectiune a sunetului. Daca ati fi putut intra zilele trecute in Studioul 3 sau Studioul 8, acolo unde au avut loc repetitiile corului, impreuna cu solista de jazz Teodora Enache, grupul instrumental Camerata Universitaria si Ansamblul de percutie „Game”, ati fi asistat la un spectacol unic. Corul de Copii Radio a sustinut peste 50 de turnee internationale si a primit numeroase premii, poate ca turneele si premiile ar fi mai multe daca nu ar interveni mereu factorul economic.
Declaraţii după concertul de la „Tonhalle” – Zurich, 22 august, 2004:
“Am activat ca director al Sălii de Concerte “Tonhalle” mai bine de 20 de ani şi am auzit sute de concerte şi trebuie să spun că în această seară am auzit ceva cu totul special. Nu s-a întâmplat să se audă prea des artişti români aici la Tonhalle. S-a putut observa chiar din reacţia publicului că s-a cântat pentru inimile elveţienilor, pentru publicul elveţian…. Acest cor de copii si tineret al Radiodifuziunii Române este un cor de elita; dirijorul său reusind sa creeze o atmosferă de profunda comunicare între el, corişti şi public..”
RICHARD BACHI – ex manager TONHALLE GESELSCHAFT
“A fost un concert absolut minunat. Corul de Copii Radio este fantastic. Aceşti 30 de copii cântă extrem curat şi comunică perfect. Sonoritatea este strălucitoare si foarte omogenă, cântă magic atât în toate nuantele iar dirijorul a reuşit foarte bine să le transmită bucuria şi plăcerea de a cânta. Programul este tipic de turneu, lucrările alese reuşind să entuziasmeze publicul. In concluzie, a fost cu adevărat o seară de neuitat.”
PETER FIDENBENZ – dirijorul Corului “BACH”-Zurich şi al Corului “BACH” -Basel
KULTURDIENST, Vineri 30 august 2002
VOCI TINERE DIN ROMANIA
Rita Wolfensberger
( in traducere de Irina Hasnas )
Sub patronajul ROTARY-CLUB, la SHAFFHAUSEN a fost gazduit duminica seara, un concert sustinut de CORUL DE COPII AL RADIODIFUZIUNII ROMANE. Ei au interpretat lucrari apartinand repertoriului folcloric, de muzica religioasa si universala, in fata auditoriului aflat la Biserica Sf. Ioan din localitate.
Frumos imbracati, copii au demonstrat ca stiu sa cante in stil si de o maniera impecabila creatii din repertoriul de gen. Mai intai de toate, am remarcat vocile frumoase, lucrate, cum nu am mai auzit la nici un alt cor de copii, dovedind astfel talia internationala a ansamblului.
Corul de Copii Radio afost dirijat alternativ de Eugenia Vacarescu si de Voicu Popescu, avand-o ca solista pe talentata Simona Mandru.
Programul, deloc usor, in majoritate alcatuit din repertoriul international pentru cor de voci egale feminine, a fostinterpretat cu o gradatie dinamica buna si o tehnica desavarsita, insotit de un minunat joc de scena, dominat de o ritmica impecabila.
Successiunea pieselor, artistic realizata, a inceput cu o serie de lucrari de sarbatoare de Georges Bizet si Saint Saens, continuate de creatii de linie cu reveniri la sonoritatile initiale, dand senzatia de tot unitar sonor.
Lucrarile de origine nord americana au redat fidel spiritul acestei tari, lucru identic si in interpretarea repertoriului spaniol, amintindu-ne de sensibilitatea intrpretarii neuitatului violoncelist Pablo Casals.
Repertoriul traditional romanesc a relevat accente religioase, mai ales in redarea Psalmului 50 de Gheorghe Cucu, inflexiuni sonore universale in piesa cu solo, “Cantec de leagan” si “Hora cu strigaturi” de Ionescu Pascani, iar ca o incununare a acestui spirit, minunatul vals al lui Iosif Ivanovici.
Colajul muzical care a incheiat concertul a fost marcat de participarea unui grup de dansatori cu miscari ritmice si armonioase, acompaniati de instrumente de percutie, demonstrand spiritul traditional romanesc ceea ce a animat surprinzator publicul.
Tinerele coriste au interpretat tot programul, admirabil maiestrit, fiind acmpaniate de pianista Camelia Chitibea in aceeasi maniera.
O seara de neuitat pe care publicul a savurat-o cu mare placere, fiind in masura sa cunoasca indeaproape aceasta formatie aflata la cele mai inalte standarde.
A group of wingless angels. They don’t even need wings, as they master the secret of reaching heights through musical wings.
Alexandru Paşcanu, composer, Romania
An outstanding performance. Unfortunately, I believe we have nothing of the kind in Denmark.
Levi Beck, composer; Copenhagen, 1971
Remarkably well placed voices in all the registers, a perfect balance combined with dynamism , virtuosity in pronunciation and in the rhythm of the songs, perfect interpretative accuracy which is a distinctive sign of the art of this choir; a fascinating and vast repertoire. The choir, masterfully conducted by Ms. Eugenia Văcărescu has become the jewel of the festival.
Jaroslav Dostalic, musicologist, Czechoslovakia, 1986
I must say that I was impressed by their skillful interpretation. In terms of quality and professionalism they were far superior to the other groups.
Viktor Popov, conductor of the Children Choir of the Radio Broadcasting Corporation from Moscow, 1975
Our audience was charmed by the magnificent voices of the members of the choir. I noticed not only their vocal expressiveness but also their physical and moral beauty. They are genuine ambassadors of Romania.
Iharu Igaia, Executive Secretary of the „Japan-Romania” Society, Japan, 1998
The two conductors of the choir have proved their skill to reach crystal sounds spreading purity. It’s just like sunlight mastering this almighty world and fascinating it with an endless, overwhelming beauty.
Doru Popovici, composer, in „Musical News” magazine, Romania, Jan. 1999
The „Radio Children Choir” is one of the most expressive and original artistic achievements of the Romanian music in the second half of the XX th century. Owing to the exceptional quality of their live performance, to the impeccable level of their recordings, to the echoes coming from worldwide tours The Romanian Radio Children’s Choir has become a standard artistic model for the genre.
Prof. Grigore Constantinescu Ph.D. in ” The Spring of Music” the monograph of the Radio Children Choir, Globus Printing House, Bucharest, 2000
