O seară sub magia jazz-ului alături de Big Band-ul Radio, în Piaţa Festivalului
Vineri seara, în Piaţa Festivalului au răsunat acorduri de jazz, swing, samba, bossa-nova sau funk, publicul prezent în număr mare la spectacol, bucurându-se de muzică de calitate în compania Big Band-ul Radio, dirijat de Ionel Tudor.
Aşa cum i-a obişnuit deja pe bucureşteni, ArCuB aduce în fiecare seară pe scena din Piaţa Festivalului „George Enescu“ artişti şi orchestre româneşti de renume care reuşesc să strângă în acelaşi loc sute de iubitori ai muzicii. Deşi norii nu au părăsit cerul nici în cea de-a şaptea zi de manifestări artistice, la ora 20:00 o mulţime de oameni ocupă scaunele din faţa scenei, nerăbdători să asiste la o noua seară muzicală. În aplauzele publicului numeros, pe scenă urcă Big Band-ul Radio, sub îndrumarea dirijorului Ionel Tudor. Trompetele, saxofoanele, tromboanele, clarinetul, toba, chitara, basul şi pianul dau tonul unei seri speciale. O muzică relaxantă, sofisticată, un jazz care te trimite cu gândul la cabaretele Chicago-ului anilor `20. Ca imaginea să fie completă, în cortul amenajat în faţa scenei, un grup elegant format din trei bărbaţi şi două femei stau la o masă cu câte un pahar de şampanie în faţă. Solo-ul de trompeta al lui Sebastian Burneci parcă vrea să spună povestea a doi îndrăgostiţi, dansând obraz lângă obraz, cu mâinile împreunate şi ochii închişi. Lângă mine, doi bătrânei se ţin strâns de mână. Puţin mai în spate, o doamnă se bucură de povestea muzicii cu ochii închişi şi un zâmbet de satisfacţie pe buze.
Vocea care a hipnotizat „Piaţa Festivalului“
După muzica instrumentală din prima partea a concertului, o prezenţă feminină îşi face apariţia, însufleţind şi mai mult atmosfera printr-o voce puternică şi clară. Luiza Zan reuşeste prin improvizaţiile sale să cucerească iremediabil publicul, din când în când auzindu-se câte un „bravo!“ sau aplauze, înainte ca piesa să ia sfârşit. De la primele note ale unei piese, un spectator de lângă mine o recunoaşte imediat: „Chega de saudade!“ exclamă acesta încântat, o cunoscută bossa-nova, interpretată de solistă în stil samba.
La sfârşitul spectacolului, în jurul orei 21:15, oamenii părăsesc scaunele, aflaţi încă sub efectul vrăjii muzicale. O doamnă cam la 70 de ani, pe nume Ene Alexandrina, a fost prezentă în Piaţa Festivalului în fiecare seară. Recunoaşte, totuşi, că deşi jazz-ul nu se află neapărat printre preferinţele sale muzicale, seara aceasta a fost cu totul deosebită, fiind profund impresionată de prestaţia solistei. Andrei Bolbocean, unul din tromboniştii Big Band-ului mi-a spus că nu se aştepta la un public atât de numeros, care să primească atât de bine spectacolul. Seara s-a încheiat cu proiecţia filmului „Descoperind capodoperele muzicii clasice- Beethoven“ la care a rămas un număr consistent de spectatori, nepăsători la vremea mohorâtă de afară.
